Post inutil

Iata'ma... din nou...

Scriu aici, parca cu chef, ca n'am mai scris de foarte mult timp, da' practic fara nici un chef.

Ca de obicei, am castile pompate cu Kings of Leon. Acu' ascult "Arizona"...

Interesant, nu?


Nu prea...


De ce scriu? Intrebare retorica. Voi nu puteti raspunde la ea, eu nici atat.

Da' scriu... Poate, poate, m'o citi cineva si m'o intelege catusi de putin...







Mare schimbare... nu am nimic amoros despre care sa scriu. Nu sufar din dragoste, sau, mai bine zis, nu MAI sufar din dragoste.
Citesc posturile trecute si realizez ca am realizat cat de putin imi pasa acu', fata de cat imi pasa inainte. Ce importante mi se pareau treburile alea inainte!

Acu', multumita lui Dumnezeu, am trecut peste. Si sper ca spre mai bine.


Am presimtirea ca o sa fie lung postu'...








Si iata, incepe un nou an scolar... Demult. Deja a trecut o luna si jumatate... Dar ce sa'i faci?
A trecut mai bine de un an decat m'am imbarcat in aceasta aventura, epopee numita "liceu". Si imi place in continuare povestea ce'o traiesc. Doar e a mea!
Si daca'i a mea, ce?

Si un an a trecut, dar eu am imbatranit 10.
Multe am invatat, mult m'am schimbat.
Per ansamblu, sunt acelasi. Per bucati, mnah...

An nou, lume noua. Noutatea cea mai mare: nu eu ( si implicit generatia mea) sunt noutatea.
Altii sunt noutatea, iara eu sunt cel curios.

Parca imi placea mai mult sa fiu noutatea...


Clasele a 9a... De treaba, majoritar.
E frumos sa vezi cum evolueaza, ca sunt ba un pui de cocalar, ba de emokid, ba de panarame, si se omogenizeaza sub acoperisul liceului, trag seva din spiritu' ei si se schimba usor, usor, ramanand aceiasi in esenta.
Vad la ei si inteleg ce mi s'a intamplat si mie.

Sper sa nu vad la ei ce m'a schimbat pe mine cel mai multa, m'ar intrista destul de tare.


Aveam mai multe idei cand m'am apucat sa scriu, postu' o sa fie mai scurt ca le'am pierdut.





Au avut si ei, dragalsii, balu' bobocilor ieri. Si cica le'a placut.

Ma bucur pentru ei, sincer. E unu' dintre momentele de cotitura in viata de tanar.
Pentru mine n'a fost o seara tocmai minunata aceea ( stim noi de ce ), dar meh...
Imi pare rau ca nu mi'am facut aparitia la balu' lor, desi as fi avut o mie de motive si de pretexte.







Ah si vorbind de liceu... Realizezi cum cineva, o singura persoana, din toata multimea si unitatea ce alcatuiesc universul unei entitati colective poate sa pateze aceasta entitate, sa te faca sa o urasti...

De ce, Neolea, de ce?



Colege mele trebuiau sa presteze un dans la bal ( stiu, vai tu Rozi), si nu au mai putut din cauza ca, pur si simplu, cineva, sus-pus, n'a vrut.

De ce, Neolea, de ce?


Si... asa... care'i smenu? Ete nah... mare branza!
Da', e pacat, ca au muncit si au pus suflet, si nu iti faci nevoile pe sufletu' altora. Dar, ma rog, daca se permite.




Nah, ca a fost si mai scurt da' si mai lung decat ma asteptam...

Poate o sa scriu mai mult, daca ai citit pana aici, nu stiu ce te'a facut sa o tii. Probabil ca este unu' dintre cele mai abstracte, fara sens si scop chestii pe care le'am scris vreodata... Ok, prostiile de la spatele caietelor si mai fara sens si scop dar...

Graba strica barbieritu'

Pana acu' mi'a intrat in mana o sticla de doi litrii de bere si una de vin ( mai am ceva de lucru la ea). Scriu asta cat sunt treaz.

Primit vesti. Mama va pleca iar in strainatate, tata iar in deplasari prin oras, iara trebuie sa'si lucreze carca ca sa scoata datoriile pe care sefu' al' mare le acumuleaza la jocuri ( 2 milioane jumate de euro woohoo).
Iara singur...

Acu' sunt plecati la o nunta, Doamne ajuta...

Sper maine sa nu ma doara capu' rau.


A da, intamplare haioasa:
Azi imi aranjam "podoaba" faciala ( barba, pentru cei ce nu apreciaza, hmpf!), si intra mama peste mine, eu fiind jumate gol, proaspat de la dus. Se grabea sa se pregateasca.
Intra brusc: hop! "Dragos!"
"Au!" si uite asa se dusese aparatu' pe juma' de fata... Acu' sunt ras tot, chel, ma simt tuns din nou...


Ah a inceput sa ma doara gatu'.

Sunt recidivist?!

~sters~

Vara, desi promite multe lucruri culmina inca de la inceput cu... nimicuri?

Scriu repede, ca imi pierd ideile.

Cald. Caldura tine multa lume in casa. E trist.
Simt ca am tot timpul de pe lume, si totusi n'am ce sa fac cu el, si nu ca nu as avea ce sa fac cu el, CA AM, nu am CU CINE sa fac ceva cu el.
Adica, am cu cine, dar lumea se limiteaza la cateva ore de plimbari, discutii etc, dupa: gata, in casa.

? !

E inceput de vara baaaai! Cand o sa vina scoala o sa vreti sa nu stati intre 4 pereti, iar acu' tot ce vreti sa faceti e sa dormiti si sa leneviti? Doamne!


A da, iar au oprit astia apa calda!
E fenomenal pentru ca, azi as fi avut cu cine si ce sa fac TOATA ziua, dar au oprit apa calda, si a trebuit sa ma opresc din activitati dupa doar prima de pe lista ( sala, de dimineata).
Cum pot sa ma duc sa pierd timpu' in public daca put?!
Noh, noh, asa ceva nu se poate.


Si mi'a venit ceva in cap... Daca ar opri apa calda in tot orasu'? Si s'ar scumpi gazele intr'atat incat sa nu'ti permiti sa incalzesti apa? Si apa rece sa fie prea rece sa te faci dus, chiar si din supernecesitate, nespalare de saptamani, cu ea?
Ah, imbietoare mireasma pe strazile Ploiestului, noh?

...

M'am tuns.
Parintii.
Ambitiile lor de doi bani.


Argh.

Va rog, daca ma vedeti pe strada, nu radeti la mine, nu ma aratati cu degetu', nu va comportati ca si cum ati fi vazut un porc cu pene care danseaza chacha ca o fata sisi.

Arat ca naiba. Am mai mult par pe maini. /sadface

A venit vara cu vaporu' de pe Loara...

Practic intervalul de timp in care fiecare minor isi pune fiecare graunta de speranta. Tot. TOT! Nu se cruta nimic.

Toti asteptam vara. Fara scoala! URA! FARA SCOALA! Stai... fara scoala. Fara scoala?

Fara colegi? Fara emotia chiulului? Fara... Stai, prietene, mai usor...

Meh... Totusi, 3 luni fara stres, 3 luni in care nu faci nimic? 3 luni in care te simti copil indiferent de varsta.

Vara, pentru mine poate fi un blestem sau o eliberare, si implicit un nou inceput.

Si da, ce e vara pentru mine depinde deeee... Va prindeti voi, stiu ca am audienta perspicare... Haha!

Si cica, am auzit ca vara asta o sa fie cea mai calduroasa din ultimii nu stiu cati ani. Sa fiu sincer, e deja EXTREM de cald...

Eu va tot zic voua, nu mai aruncati gunoaie pe strada, voi batman. I'auite acu', dita incalzirea globala pe capu' nostru...


```````````````````

Vara asta?

Vara asta'm sa ma'ndragostesc!

Vara trecuta...

Ploua peste inima...


```````````````````

Ii cantam din cand in cand "vara asta'm sa ma'ndragostesc" dar chiar nu credeam ca o s'o fac, in defavoarea ei. Mh.

```````````````````



E trist ca n'o sa'mi mai vad multi dintre prieteni in anul viitor. Si nici in vacanta nu prea cred ca o sa vad foarte des pe cineva...


As fi vrut sa nu se termine a 9a, imi place bobocia. Defapt as fi vrut ca toata clasa a noua sa fi fost diferita...

Eh, eh, stai, bag in marsalier, iar devin sentimental. Si pana la urma, daca sunt azi cum sunt, si sunt multumit cum sunt, sunt asta pentru ca am trait ce am trait. Asa ca.


```````````````````````




La multi ani bai baieti! Va stiti voi.

Liceul

Definitia liceului: scoala de cultura generala, in care sunt admisi absolventi ai scolilor generale si unde se predau cunostintele necesare continuarii studiilor in invatamantul superior sau diverse specialitati pentru pregatirea cadrelor medii.

Ce inseamna liceul cu adevarat pentru noi? Un loc, o institutie indispensabila. Nici nu imi pot imagina viata fara beneficiile acordate de liceu.

Fara 26 de colege intr'o clasa cu 30 de elevi? Fara jucatori inraiti de WoW cu care sa ma cert? Fara amicii de pahar si de suferinta de orice tip? Fara tinte si subiecte pentru glumele inocente pe care mi le debiteaza mintea?

Fara grija ca mi'o iau rau de la atatea absente? Fara profii hapciupalitici carora le pica cateodata pe tine si te hapciupalicesc? Fara plictiseala anosta din unele ore?

Eh, hai sa zicem ca de acelea ma pot ( si odata cu mine toata multimea cu elemente elevi) lipsi... dar nu poti avea parte numai de lucruri bune, nu? Trebuie sa existe ceva sa contrabalanseze ( legea compensarii - o lege universala a destinului pe care eu o iau mereu in considerare )


Liceul este un univers propriu, un loc unde ti se poate intampla ABSOLUT orice. Si aici da, ma refer la chestii de orice natura: poti muri, poti fi batut, jefuit, te poti certa, te poti indragosti, te poti ****, te poti distra etc.


Devine anost postu', nu'i asa?


Oricum, liceul ia o pauza in urmatoarele trei luni... Nu vreau, dar poate are nevoie de o pauza


In orice caz, in liceu, in 9 luni de zile, eu:
1) Am crescut... destul de mult
2) M'am prostit... destul de mult
3) Am experimentat vicii naspa... destul de multe ori
4) M'am lasat de vicii mai naspa... se stie
5) Mi'am facut o groaza de prieteni
7) M'am indragostit
8) Am fost dezamagit ( de cateva ori)
9) Doar nu credeai ca nu o sa le zic si pe ultimele doua...
10) Acu' iti zic eu ca am ratat numaru' 6) si tu te uiti sa vezi daca e asa
11) Vezi ca asa e si probabil ca ai un zambet pe fata, ori esti iritat de toata prostia asta
12) Eh o las aici... to be continued, ca acu' sunt obosit...

Etape...

Acesta e ca un fel de jurnal sau ceva, am vrut sa pun "pe hartie" modul in care au evoluat lucrurile din punctul meu de vedere...

Prima etapa

Aia nasoala... Cand i'am dat de inteles ca'mi place de ea, am fost lovit de o timiditate sfasietoare... Timiditatea asta m'a ranit foarte mult, pt ca nu mai avusesem de aface cu ea inainte la nicio fata, si nu stiam cum sa o interpretez... Poate ca o simpatie, la acel moment, exista si din partea ei... Dar eu nestiind'o, n'aveam cum sa'mi dau seama... Dar am apucat sa o cunosc mai bine si sa ma cunoasca mai bine, asa am dat in etapa minora..

Prima etapa minora ( de durata foarte scurta)

Practic puntea de la prima etapa la a doua, in aceasta etapa, timiditatea incepea sa se risipeasca, noi cunoscunda'ne mai bine, dar odata cu timiditatea in scadere crestea ceea ce simteam eu pentru ea, si din nou, nestiind'o pe ea, am lasat sa iasa la iveala ce simt.
Nu am inteles nici azi DE CE, dar acest faptul ca eram sincer cu ceea ce am simtit a racit foarte mult... ea nu aprecia DELOC ceea ce simt... um... asta e etapa a doua majora

A doua etapa


Etapa de foaaarte lunga durata. Practic in aceasta etapa am avut de'a'face cu o raceala ucigatoare.... Nepasarea pe care mi'o arata era... Doamne! Si nu stiam cum sa interpretez... Mai ales ca in zile aleatorii nepasarea nu mai era si apoi revenea brusc, nu intelegeam de ce... ( ca la balul bobocilor, unde am intrat in sala tinandu'ne de mana, si am iesit... ce face bautura din om... iar eu nu am baut nimic la bal, haha!)
Eu continui sa fiu cat pot de sincer si continui sa incerc sa o fac sa inteleaga pe deplin ceea ce eu... dar ea stia prea bine...

Iesirea din etapa asta a avut loc atunci cand eu am produs o ruptura brusca si totala, cauzata de un mic cadouas pierdut de ea din nepasare... Nu ca ar fi avut mare valoare, dar avea foarte multa importanta... Ea tot nu aprecia nimic din ce ii dadeam...

A doua etapa minora

O etapa in care cum am zis mai sus, m'am rupt total. Din toate punctele de vedere. M'am rupt si de ea, dar si pe mine m'am rupt emotional. Prea sensibil...
Aici ea a facut cateva "crize" ( sa le zic asa, desi au fost mai mult cateva actiuni individuale cu insemnatate, gen, o loveste pe colega cu care m'am chicotit toata ora de bio, in timp ce mergem spre clasa) de gelozie.

A treia etapa minora

O etapa in care se intampla o serie de evenimente:
1) Gasesc alinare la alta fata ( alinare pt care o sa'i fiu mereu recunoscator, chiar daca nu am fost domnu' galant care as fi vrut sa fiu cu ea... )
2) Ruperea se cam.... nu prea mai era rupere... Intre timp se reface prietenia, dar alinarea gasita in alta fata opreste lucrurile cam p'acolo, unde le si tine o perioada.
Dar de ce se refac legaturile? Pai, ea isi ras"cumpara" greseala/cadoul, o modalitate de a spune ( ea stie la ce ma refer) si probabil ca invata sa aprecieze mai mult ceea ce am dat dovada ca simt pentru ea, mai ales ca atunci nu ii dadeam dovada de nimic...

A patra etapa minora

Ma despart de fata de alinare. Incerc sa refac legaturile cu ea pe deplin, ea le refuza...

"Nu Dragos, nu as fi vrut si nici nu o sa vreau vreodata sa fiu cu tine"

Cuvintele alea sunt prea intiparite in mintea mea. Le zisese dupa ce cu ceva zile in urma imi promisese ca nu o sa mai fie la fel de rece cu mine.

Probabil ca azi nu le'ar recunoaste (vorbele de mai sus), dar da, din gura ei au iesit... Heheh...

Sa zicem ca aici s'a declansat a doua mare "schisma"....

A treia etapa majora

Am incercat CONSTANT sa o uit. Imi dirijam orice gand de la ea, ii evitam orice contact TOTAL. Desigur, pana acu' ea probabil ca realizaze ca nu'mi facuse bine catusi de putin in cele 5 luni ( pana la finalul etapei aproape 7 luni) de cand ne stim, si incearca cu ochisorii aia ai ei sa ma traga aproape de ea...

Eu, mai confuz ca niciodata... Desi o cunosteam destul de bine deja, si in mintea mea descifrasem multe din motivele ei si consecintele faptelor ei, tot nu imi dadeam seama CE VREA, DE CE MA ARUNCA LA GUNOI SI DUPA SCOTOCESTE DUPA MINE?

Pe undeva pe aici, o sarut intr'o noapte fara voia ei... Desigur, are o personalitate atat de puternica, incat, chiar daca a tresarit, m'a muscat de buze cand ele s'au atins cu ale ei, imediat ce si'a dat seama ce face, s'a crizat si a inceput sa planga...


Dupa, mai multa raceala... Dupa un timp mai indelungat, au intervinit mai multe... Sau ca sa zic mai bine, au intervenit "mai multi".
Si pentru mine au intevenit "mai multe".
Am cunoscut o noua "perfectiune". Ea probabil ca mi'a citit bloggu' dar nu si'a dat seama ce despre ea e vorba... Sau daca se gandeste daca despre ea e vorba, zice ca n'are cum... Si totusi, parca preaaaa.... Eh.


Aici ea a ajuns sa'mi vada si cealalta fata, cea a indiferentei. M'am jucat un pic cu ea, am testat'o. Am ajuns sa'i cunosc slabiciunile.


Etapa curenta

Etapa curenta... nu stiu ce sa zic, probabil ca inca mai experimentez.
Cu timpu', pana la acest moment, a ajuns sa aprecieze mai mult, si sa'mi imparta sentimentele.

Dar tot sunt confuz, probabil ca asta si vrea.

Inca mai am de lucru, mai am pana sa o invat sa... eh... Si mai e si faza cu: "ma vad vecinii..."

Hello!


Ma rog...



Intre timp, i'am cunoscut o parte din familie ( pe mama ei, femeie foarte de treaba, pe fratele ei, flacau in toata firea, pe tatal ei l'am vazut o data cand a luat'o din Ice cu masina - si le multumesc, pe aceasta cale, pt ca au grija de ea si pt ca o iubesc... din ce imi povesteste ea, chiar daca ea nu'si da mereu seama ei fac mereu ce'i mai bine pt ea, si pt asta au tot respectu' si dragostea mea) si am incercat constant, chiar si cand vroiam sa ma rup total de ea, sa o invat, sa o modelez si sa o dascalicesc, sa o fac sa nu mai fie asa rigida, cel putin cu mine.





Si totusi, simt ca mai am foooooaaaaarte mult pana acolo unde vreau sa ajung...
Nu vreau sa o schimb, vreau doar s'o deschid fata de mine ( aolooo, cand imi aduc aminte de "sunt vecinii la scara", imi vine sa... Doamne!).

Si lupta asta constanta ma epuizeaza extraordinar de tare. Si nu stiu cata energie mai am, si cata vointa...


Energie si vointa, pai sunt razboinc al luminii, fac rost de ele, dar ele se pierd odata cu notiunea "se merita?"





Te rog, arata'mi ca se merita, fato... Te rog!

Meh.

Este o stare de extaz venita dupa o zi reusita...
Reusita din mai multe motive:
1) am luat 10 la logica si la geografie!
2) am reusit sa petrec quality time cu ea.

Ma rog, din experienta, nu pun baza in ce a spus, in ce clarificari si lamuriri mi'a dat, si nu ma bucur extrem de tare, pentru ca de obicei stiu ca dupa ce ma bucur in urma a ceva legat de fiinta pe care o iubesc, o sa raman cumva cu buza umflata, asa ca...

Sunt obosit, am mancat KFC, n'am mai oprit sa'mi iau o bere... doua... in drum spre casa dupa ce am asteptat'o 2 ore pe un drum pe care nu a venit.

Emotristut, stiu.


Si totusi... m'am simtit bine.
Si inca un totusi... Urasc faptul ca EA este singura persoana care ma stie EXACT asa cum sunt, urasc ca ii spun ei totul, toate povestioarele mele din viata mea amarata.
Urasc ca ea e singura care vede prin iluzie total ( mai am o colega care vede partial prin iluzie, e fata desteapta, dar nu stie destule despre mine inca ca sa se prinda de unele chestii; da, de tine vorbesc An... c...a.)

Tot ce scriu aici, in blog, e adevarat. Dar ce scriu in blog nu e tot. Ce scriu in blog, este majoritar, o metafora, un punct de a vedea ceea ce vad eu in momentul in care il vad in mood'ul in care sunt. Transpusa mai departe, dar nu stiu cum sa explic...

Sunt o persoana care pare foarte superficiala, nu vreau sa ma laud ( desi recunosc ca modestia nu e o calitate de a mea), dar gandesc destul de mult... Si cand spun destul de mult, incerc sa fiu modest si sa nu zic ca gandesc mult... foarte mult... ( modestia - acu' e pe apa sambetei... duminicii chiar!)

D'aia imi place mie istoria. De orice tip. Imi da subiect de gandit. Din istorie invat din greselile altora, le judec, fac o analiza psociologica ( da, fac mereu analize d'astea si ma pun mereu in locul altor persoane ca sa imi dau seama ce gandesc, revin mai incolo la idee), vad ce s'a gresit, apoi cuget daca greseala merita facuta sau nu.


Nu toate greselile sunt rele, sau mai bine zis nu toate greselile sunt greseli de care trebuie sa fugi. Cel putin asa consider... Nu vreau sa fiu perfect, vreau sa fiu cat de generos, de saritor, de prietenos si de darnic pot sa fiu.


Si revenind la idee... E o mare chestie sa iti intre in reflex sa te pui in locul altuia.
Spre exemplu, daca eu vorbesc cu cineva, ma pun in locul lui. Practic imi ascult vorbele din punctul lui de vedere, sau mai bine zis gandurile. Daca vorbesc cu tine s'ar putea sa nu raspund imediat, asta pentru ca ma gandesc la ce sa spun, mai bine zis, ma pun in locu' tau, imi imaginez ce as zice si apoi as judeca ce am zis din punctul tau de vedere.
Daca faci asta destul de des, o vei face din ce in ce mai repede, iar daca vrei sa ai o discutie reusita cu cineva, sau cel putin sa iasa lucrurile din discutie asa cum ai vrut tu, pai o sa'ti iasa.

Nu mereu... Trebuie sa si stii cat de cat persoana cu care vorbesti. Sau macar sa fii constient de raportul tau cu el.



Eh, stai ca m'a luat valu' rau... In orice caz, vine vara. Mingea e atat in mainile mele cat si in mainile ei.
Eu sunt mana de sus... eu incerc sa ma tin ancorat. Dar puterea adevarata in mainile ei este. Daca doreste, arunca mingea mai incolo. N'are decat, ar pierde la fel de mult ca mine, si o stie. Plus ca vara este mana cereasca pentru mine... Vara inseamna posibilitatea de a sta la distanta. Dar daca vrea, vara poate insemna, um... ceva frumos.




In orice caz, sa'i spui mamei tale ca imi pare rau ca te'am tinut, sper ca nu ti s'a racit mancarea... Eh. Sarut'mana!








"Meh..."
"Meh sucks"

Nu stiu de ce o pun aici, dar e un proiect, poti sa sari peste daca vrei

~sters~

Intre doua nu te ploua, intre mai multe te ia dracu'...

~sters~

Noile manele: minimaluri

Ma gandesc care ar fii sansele unei trupe rock sa supravietuiasca in Romania?

Atata Inna, Deepside DJs, Deepcentral DJs, Deepmasapegheata DJ's... Minimaluri de 2 lei, cu 2 note cantate la sintetizator, repetate toata melodia, percutie si o voce cu audiotune... HITURI, HITURI, HITURI PESTE HITURI. Mi'e scarba...

Totul a plecat de la David Deejay & Dony, care, sa fiu sincer, sunt singurii cu nota de originalitate... Tot minimal fac, dar barem au mai multe layere de sintetizator si nu au acelasi beat la fiecare melodie...

Restu' "DJilor" sunt defapt o familie mare ( Inna e sora ca unu' de la Deepcentral? cred? DJ's, care unu' de acolo e var cu ala de la Deepside DJs, care tot asa... fara misto, asta e lucru adevarat, sunt neamuri intre ei majoritatea ) care isi impart melodiile si ne pompeaza aceasi melodie toti cu efect diferit la sintetizator si voce diferita...


Acu' lumea nici nu mai asculta manele, asculta minimalurile astea de doi bani, care practic sunt acelasi lucru. Au valoare culturala si sentimentala egala cu 0.


Revin la intrebarea originala, care ar fi sansele unei trupe rock sa reziste in Romania? Si ma refer la o trupa rock, cu melodii rock autentice... Nu ca Blaxy Girls ( care s'a vrut a fi rock, desi nici pe aproape)... Blaxy Girls a fost un fenomen interesant, in care s'a dovedid ca daca ai destula publicitate poti promova orice. Si melodia lor de lansare "If you wanna lie to me" nu este rock, d'abia ca are putina chitara ( mai mult la "solo"), s'a vrut mai mult o combinatie ce sa aduca mai mult a indie ( sau a ceea ce consider eu ca este indie), dar foarte foarte comerciala ca sa prinda la public... Melodia nu prea are personalitate, cei care inteleg o melodie, rog s'o analizati.

Cat succes ar avea o trupa gen Muse, Radiohead, Kings of Leon, Coldplay ( desi nu e chiar rock), Red Hot Chili Peppers, Nine Inch Nails, The Prodigy ( chiar daca e mai mult rave ), sau o combinatie a lor in Romania?

Personal m'am cam saturat si nici nu mai dau drumu' la televizor pe Kiss TV, UTV, MTV, Music Channel etc.
Au dat odata pe UTV Use Somebody, acu' cateva saptamani, da' nu stiu de ce, probabil o fi fost sarbatoare sau ceva...?



A da, si mai e si curentu' cu Lady Gaga... care nu e chiar o lady ( having a penis doesn't make a lady out of you, right? ) Acu', de cand cu Bad Romance toate cantaretele sunt Lady Gaga wannabe. Beyonce... Videophone si Telephone... Parca asa le spuneau? Apoi acea "Ke$ha"... Oh my God... O domnisorica ( nu chiar) care a lansat o melodie in care face abuz de imagine de vagaboanta... Si apoi, la a doua melodie lansata ( intitulata "Blah Blah Blah") deja a trecut de la vagaboanta la fiica lu' Mister Gaga... astaaa...! Lady Gaga!
Si apoi astia gen Paul Sean... Shaggeh! Odata cu aparitia lui Pitbull si relansarea lui Paul Sean au aparut un miliard de Shaggy wannabe...
Am vazut o melodie rap ce s'a vrut a fi sentimentala... Am ras rau de tot la ea pana cand l'am vazut pe Eminem... Atunci am inceput sa plang... Daca si Eminem...


Copii, va rog, mai bine ascultati Opeth, Cannibal Corpses, NU STIU, ORICE ALTCEVA, decat asa ceva... MAI BINE ASCULTATI MANELE!























Nu, nu chiar, dar totusi...

Pentru cei care vreti sa scapati de dominatia asta de melodii de tot... sa ma ajute Dumnezeu cu ce am in cap si va scap eu... Haha!

Happy on my own

Si iata'ne, dragilor, revenind la seria de lacrimogene...

Happy on my own. Nu e o chestie sexista... Nu "happy on my own, pentru ca am mana dreapta si pot sa o folosesc". E "happy on my own, pentru ca pana la urma... nu pica ceru' daca..." intelegeti voi.

Nu's sexist de fel, nici obsedat ( poate cateodata, da' e ceva cum e ciclu' la fete, se intampla cateva zile pe luna ), si oricum nu la fel de obsedat ca altii ( cine stie, cunoaste).

Asadar, sa purcedem acum catre subiecte ceva mai interesante.

Eh, defapt, daca tot am apucat sa intram in subiectu' asta...

De ce sunt baietii considerati porci sau nesimtiti? Nu pot fi considerati sinceri cu ei insisi si atat?

Adica... siiiiiincer, cate fete nu se uita la un baiat si ii cantaresc potentialu' sexual...
Este adevarat ca fetele sunt mai sensibile la astfel de chestii, dar sunt fete pana la urma, nu?

Personal mi se pare grosolan cand o fata face referire la un baiat cu o expresie gen "e bun" dar folosita ca de un baiat care zice de o fata: "as arde'o".
Alaltaieri, veneam din Vest in Malu' Rosu, dupa ce am dus pe cineva acasa, si trec pe langa niste dudui... Una se uita la mine, trec de ea, si ma fluiera... M'am prefacut ca nu am auzit ( aveam castile in urechi). Mai fluiera odata, impreuna cu prietenele ei, si inca odata, ma intorc, imi face cu mana si tipa dupa mine, iara eu ma intorc inapoi cu fata catre directia de mers, rusinat pentru ca se uita toata strada la mine...

Fetelor, nu faceti asa ceva, va rog...


"Am un instinct maternal" spunea cineva... si eu am unu' paternal... bine, cand am spus'o persoanei respective a luat'o ciudat.

Ce am vrut sa zic este ca eu cantaresc potentialu' sexual al unei fete cam in acelasi mod in care o fata cantareste potentialu' sexual al unui baiat.

Noi, oamenii, suntem programati sa intelegem prin "frumusete" la o persoana, gene bune, deci atractia pe care o avem pentru o persoana se datoreaza trasaturilor prin care creierul percepe genele bune...
Adica creieru' creaza sentimentu' de atractie pentru ca stie ca daca tu asta care ai creieru' care gandeste asta daca ai avea copii cu ala/aia de care esti atrasa copii vor fi frumosi, sanatosi, etc.
Judecata asta e mai pronuntata si mai decisiva la o fata, pentru ca, natural, e mai preocupata de odraslele ei, chiar daca nu le are inca.


Si, deci, da... Eu cand iau in considerare ca o fata sa'mi fie o viitoare prietena, ma gandesc cum ar arata copiii nostrii... Chiar daca nu am ajunge acolo ( evident!) mie tot imi trece asta prin cap...

Ciudat...

Stai, cumva dau prea mult din casa din nou?


Chiar as vrea sa aud parerile voastre despre subiectele astea! ( comment section is below)

Mesaj de stare: normal, partial fericit cu posibile averse de plictiseala mai spre dimineata... haha!

Ambient

Introducerea, oarecum ( poate fi trecuta)

Dimineata, ma scol... Relativ dimineata, e ora 2 dupa amiaza. Lapte, cereale, fac patu', World of Warcraft, ura!

La 5 o fata ma abordeaza pe mess... Eram in WoW, raid in Ulduar la Mimiron. Pun WoW in bara sa vad cine e. Ea imi zice ca la 5 jumate se strange lume in cafeneaua numita Ambient, sa vin si eu. Pana terminam cu detaliile imi dau seama ca eram AFK in WoW.

Cand intru inapoi leaderu' raidului tocmai ma ameninta ca daca nu revin ma da afara. Bag scuza cu: "m'a sunat prietena", la care leaderu: "tell your girlfriend to stop calling you and put her mouth to better use" ( fiind englez... s'ar traduce: "spune'i prietene tale sa nu te mai sune si sa'si foloseasca gura in scopuri mai bune"... puteti ghici care ar fi acelea?)

Ora 6, eu in fata la Ambient, ma gandeam ca o sa intru si ca nu o sa gasesc pe nimeni... Ia ghiciti ce s'a intamplat... Ajung acasa, dau drumu' la mess, vorbesc cu o alta domnisoara si clarific lucrurile: oamenii mei erau intr'un separeu in care mie mi se paruse ca era altcineva... Fie.

Ma intorc inapoi pe la aproximativ ora 8.


Partea interesanta, sau practic unde incepe ceea ce e de inceput


Intru in separeu, sa descopar persoanele mele: un cuplu plus inca o fata. Imi fac intrarea, oarecum rusinat, dar ma rog, nu aveam de ce. Asta e o faza tipic a la Dexi. Mi se intampla mereu...
Am petrecut o ora si jumatate acolo... Am baut doar o bere, dar avand in vedere ce noapte zbuciumata am avut ( nu prea am dormit, desi m'am sculat la 2 a fost mai mult un semi-somn, si pe langa asta m'am sculat spre dimineata, cu pielea de gaina, toti porii tuguiati, si cu broboane de apa pe corp, ca si cum as fi iesit in ploaie iar picaturile de apa s'ar fi lipit de mine in loc sa se sparga, cu febra si frisoane din cauza unui vis... ) a fost de ajuns sa ma invioreze putin.

Cert e ca am petrecut aproximativ doua ore foarte frumoase, am stat pe langa un cuplu un fericit, si am facut comentarii pe seama lui cu fata de alaturi...

Mi'a adus mama cereale, yay!

Asa...

Am dat'o in multe, de la germana comparativ cu franceza, la Hitler, cum iadul pentru acesta ar fi si mai nasol daca ar fi lasat langa evrei furiosi dornici de razbunare, sau cum iadul pentru el ar reprezenta primirea lui in Rai, doar ca sa vada ca Raiu' e plin de evrei... De la fantoma lui MJ la banane mancate pe jumatate infipte in ochi...



Rasete...





Si ce vreau eu sa zic prin tot acest post care parca nu vorbeste despre nimic concret?

Simplu, poti uita de neplacerile varstei, poti uita cat de nasoala e iubirea si destinu' cu tine, si poti chiar prinde sperante ca totusi cupluri reusite si exprimarea dragostei din ambele parti intr'un cuplu chiar exista...




Asa ca, lume, sfatul meu din aceasta noapte? Cred ca l'ati descoperit singuri deja.

Oh, Doamne...

Iubirea asta... sentiment mai crud nu am pomenit.
Si te'oi intreba: "de ce crud, nene?" Pai uite d'aia, maica... Ca atat de parsiv e, atat de bine te face sa te simti, si cand te astepti mai putin, iti ia tot, iti da o bataie buna si te pe urma pune lumea sa rada de tine pe strada. Si daca te astepti, tot degeaba, tot ii cazi in plasa, noh?

Ma, eu unu ( iara intru in chestii personale si dau prea mult de la mine, dar fie), si vorbesc serios, o dorinta mai mare ca o iubire implinita in viata asta n'am. Fac ceva pe ea de avere, o fac eu si p'aia, ma, eu sa stiu ca tine cineva special la mine. Si am cautat, am incercat, am crezut dar defapt n'am gasit... Si m'am amarat tare...

Azi m'am decis sa inchei odata pentru totdeauna, nu ca pana acu', o poveste ce tine de... 7 luni... Dupa 7 luni imi doresc sa n'o fi cunoscut pe fata...
In 7 luni de zile m'am schimbat cat n'am facut'o in 16 ani... Eu, ala care tine la fata si vrea sa i'o arate, ea aia conservatoarea care face pe inabordabila, e din cale afara de orgolioasa si ma rog... as putea sa continui dar e la cald, probabil nu ar fii ceva foarte obiectiv...

Fetele au impresia ca baietii nu tin la ele, sau ma rog, majoritatea.
Fetele, ascultati: un baiat cand se indragosteste suficient de tare de o fata intra in niste faze... In prima faza un baiat se descompune comportamental... In a doua faza se recompune dupa cerintele fetei. Da. Eu m'am compus si m'am recompus 7 luni de zile.

Dar hai sa nu'mi plang de mila, pentru ca nu pentru asta e un blog. Oricum, desi imi doresc sa n'o fi cunoscut'o, nu regret. De ce? Am devenit mai smecher.

Ca sa fiu sincer, nu am avut niciodata probleme cu fetele, doar ca...

Cert e ca... reafirm ceea ce am spus in primu' blog, afirmatie pe care atuncea am dezmintit'o pentru ca am redescoperit perfectiunea: "n'oi mai zice unei fete < te iubesc > pana nu imi zice ea prima si mi'o si demonstreaza, pentru ca probabil eu oricum as iubi'o, da' daca ea afla..."

Si iata, desi perfectiunea curenta... pai interactiunea cu ea este minima, fost perfectiune mi'a tras'o din nou. Woohoo! Pai poate acu' ar trebui sa devina o fosta perfectiune cu adevarat...


Ma rog, la mai multe lacrimogene....

Extraterestrii...?

Mda... abordam un domeniu mai S.F azi...

Extraterestrii... Adevar sau minciuna? Teoretic, si tinand cont de bunu' simt, nu poti afirma ca in infinitatea ( care nu e chiar infinitate, e limitata, dar totusi i se zice "infinitate" cu un motiv) universului, suntem singurele fiinte vii inteligente...
Si totusi, suntem noi vizitati?Mai, eu unu' zic ca da. Vizitati. Nu neaparat rapiti, dusi in nave si examinati de oamenii mici si verzi cu capu' mare. Adica, sa fim seriosi... DOAR LA ATAT NE PUTEAM GANDI?OAMENI MICI, VERZI, CU CAPU' MARE? In "infinitatea" universului, viata poate evolua oricum, lucru care ii face pe oamenii de stiinta sceptici in legatura cu extraterestrii tipici. Si e adevarat, alte forme inteligente de viata nu trebuie sa fie neaparat umanoide, cu 4 member si un cap...
Si totusi mai este o teorie comfrom careia culminarea evolutiei duce catre un punct al perfectiunii comun. Adica, daca oamenii s'ar trage din reptile si nu din maimute ( tinand seama de teroria evolutionista, ca nu stiu cum ii zice oficial), probabil ca tot doua maini, doua picioare, un cap etc. am avea...
Mda... Extraterestrii ca extraterestrii... Nu i'am vazut, nimeni nu poate spune ca a vazut. Ce am vazut noi sa ne faca sa creada ca au venit extraterestrii pe la noi sunt asa zisele OZNuri.

Zau? Pai da, trebuie sa fii prost ca bezna sa nu'ti dai seama ca unele "filmari" sunt trucate...
Dar ati auzit de fenomenele meteo fooaaarte bizare care au avut loc in ultima vreme? Chiar la noi? Cu noru' albastru?
Poza facut undeva in Ardeal... ( http://www.youtube.com/watch?v=9XvBYBOFKaM )




Asta'i chiar frumoasa, nu? :) Poza mica, dar in filmu' original ( pe care nu'l gasesc... ) se vede foarte bine formatiunea deasupra norului...




Deasupra Moscovei...

Ma rog, ciudat, inexplicabil... Da' si extraterestrii astia, ba, sa faca ei dita' navele sa vina de pe cine stie ce planeta si asa "dang dang" sa fie sa sa aterizeze drept in Moscova? Intre nu'stiu cate milioane de oameni? Ba, da' necalificati mai sunt...


Si din nou, totusi...

Fie... vreau sa aud pareri in legatura cu asta.

Timpu' asta...

Bai, ce trece timpu'... A venit vara deja... aproape... DA' PARCA N'A TRECUT UN AN DE CAND MA INTORCEAM DE LA SALA CU DOI GAYUS SPARTIX PRIETENI DE'AI MEI SI ZICEAM "Ba, maine incepe scoala, o belim...", DOM'LE!
Si totusi, ma uit pe calendar... Au trecut 8 luni de atunci...
De revelion eram tot nostalgic si inspaimantat, pentru ca am facut revelionu' in acelasi loc ca si anu' trecut, si parca imi aduceam tot aminte despre celalalt revelion ca si cum ar fi fost cu doua zile in urma, nu cu un an. Si normal ca m'am inspaimantat ( bine, pana cand a inceput sa intre alcoolul a inceput sa iasa frica... ), pentru ca sunt tanar si se presupune ca trec prin perioada cea mai frumoasa din viata. Si chiar asa este, nu m'am simtit niciodata mai liber si mai bine si mai fericit si mai ce vrei tu, asta care citesti, decat acum... Si totusi trece prea repede... Vreau sa ma mai simt liber si bine si fericit si ce mai vrei tu mult de acum. Daca as putea as ingheta luna august al acestui an... Pe 20 august as ingheta timpu, gen, azi 20 august, maine tot 20 august... Nu stiu cum, pur si simplu...
Si totusi, consecintele? Pai nimeni nu ar mai imbatrani, in rest toata lumea si'ar vedea de treaba ca de obicei... In afara de profesori care nu si'ar mai putea desfasura activitatea ( d'aia am si ales 20 august ), dar s'ar descurca ei, sunt oameni destepti, nu? ( nicio urma de ironie sau sarcasm in acea afirmatie.)


... Defapt, stai sa verific sa nu pice cumva 20 in weekend...
Nup, pica vinerea. PERFECT!

Eh, vise...

Si da... totusi am alte planuri... Vreau o familie fericita, nevasta iubitoare, 3 copii... aia nu pot sa'i am la nici 17 ani noh?
O dau prea tare in altele?
Familistu' de mine...
Fie, poate ca nu vreau sa inghet timpu' definitiv... dar macar inca un an de zile sau ceva... Haha...

Fata perfecta si de ce nu vreau

Fata Perfecta

Stiti... m'am gandit la portretul ei aseara, cand eram in pat, singurel, ascultand muzica... Si m'am gandit ca...


Desigur, fata/femeia perfecta nu exista ca un stereotip. Orice baiat ai intreba... pai sa zicem ca te'ai alege cu o adunatura de descrieri care pe tine ca fata n'ar face altceva decat sa te nauceasca.
Dar, ce inseamna fata perfecta?
Pai, pentru mine ea e blonda si cu ochi albastrii. Nu ma topesc dupa blondinele cu ochi albastrii, nu sunt un adept al acestui stereotip, nu sunt adept al niciunui stereotip, doar ca se intampla ca fata perfecta de acum sa fie blonda si cu ochi albastrii. Inainte era satena deschis cu ochii verzi.
O mutrisoara draguta, care exprima gingasie cand e fericita, cand e trista, cand rade, cand plange. Un nas care pe fata altcuiva... dar pe fata ei este perfect. Ochii, pe langa faptul ca sunt albastrii, au o adancime oceanica.
Buzele... gura... dulci... Nu, nu le'am gustat, si sincer nici nu as vrea ( ajungem si la asta ), dar daca te uiti la ele cand se misca, asta e primu' cuvant care iti vine in cap. Cel putin asta a fost primu' cuvant care mi'a venit mie in gand.

De ce nu...

...........................


Ah, m'am intors, mi'am luat o ciocolatica... Si, ah da.
De ce nu vreau... Si ce sa fie de inteles prin nu a vrea. Simplu.


V'ati indragostit vreodata? Dar nu la prima vedere? Ca si cum, stii aceea persoana de ceva vreme, dar nu ai avut niciodata timp sau motiv sa te uiti mai atent la ea, la ce culoare are in ochi si ce vorbe ii ies pe gura? Si dupa, parca printr'o prostie proasta nu iti poti lua gandul de la aceea persoana?
Eh, da, as putea continua. Poate ca repet o poveste ce multi deja o stiu si au trait'o. Si eu am trait'o. Si de aceea nu vreau. Dar ce nu vreau? Sa ma indragostesc din nou.
Deja o dau in chestii mult prea personale pentru primul blog, nu? Eh, intotdeauna am considerat ca ma deschid prea repede ( nu ca nu as face'o).
Parca e un film extraordinar de prost pe care il revezi de nu stiu cate ori. Sau un film horror in care stii ce se intampla dar oricum te sperii de ti se suge roseala din obraji de fiecare data cand il vezi.

Si atunci, da.



Cat de greu este sa te juri ca nu mai vedea frumusete in nicio fata pana nu te va adora asa cum esti tu capabil sa o faci, si la doua zile sa te izbeasca napasta cu care tu incerci sa te bati si sa o negi? Destul de... Dar, eh, asa te convingi sa iti deschizi sufletu' si iata unde ajungi.

Sper ca o sa iasa ceva din blogu' asta...