Sunt recidivist?!

~sters~

Vara, desi promite multe lucruri culmina inca de la inceput cu... nimicuri?

Scriu repede, ca imi pierd ideile.

Cald. Caldura tine multa lume in casa. E trist.
Simt ca am tot timpul de pe lume, si totusi n'am ce sa fac cu el, si nu ca nu as avea ce sa fac cu el, CA AM, nu am CU CINE sa fac ceva cu el.
Adica, am cu cine, dar lumea se limiteaza la cateva ore de plimbari, discutii etc, dupa: gata, in casa.

? !

E inceput de vara baaaai! Cand o sa vina scoala o sa vreti sa nu stati intre 4 pereti, iar acu' tot ce vreti sa faceti e sa dormiti si sa leneviti? Doamne!


A da, iar au oprit astia apa calda!
E fenomenal pentru ca, azi as fi avut cu cine si ce sa fac TOATA ziua, dar au oprit apa calda, si a trebuit sa ma opresc din activitati dupa doar prima de pe lista ( sala, de dimineata).
Cum pot sa ma duc sa pierd timpu' in public daca put?!
Noh, noh, asa ceva nu se poate.


Si mi'a venit ceva in cap... Daca ar opri apa calda in tot orasu'? Si s'ar scumpi gazele intr'atat incat sa nu'ti permiti sa incalzesti apa? Si apa rece sa fie prea rece sa te faci dus, chiar si din supernecesitate, nespalare de saptamani, cu ea?
Ah, imbietoare mireasma pe strazile Ploiestului, noh?

...

M'am tuns.
Parintii.
Ambitiile lor de doi bani.


Argh.

Va rog, daca ma vedeti pe strada, nu radeti la mine, nu ma aratati cu degetu', nu va comportati ca si cum ati fi vazut un porc cu pene care danseaza chacha ca o fata sisi.

Arat ca naiba. Am mai mult par pe maini. /sadface

A venit vara cu vaporu' de pe Loara...

Practic intervalul de timp in care fiecare minor isi pune fiecare graunta de speranta. Tot. TOT! Nu se cruta nimic.

Toti asteptam vara. Fara scoala! URA! FARA SCOALA! Stai... fara scoala. Fara scoala?

Fara colegi? Fara emotia chiulului? Fara... Stai, prietene, mai usor...

Meh... Totusi, 3 luni fara stres, 3 luni in care nu faci nimic? 3 luni in care te simti copil indiferent de varsta.

Vara, pentru mine poate fi un blestem sau o eliberare, si implicit un nou inceput.

Si da, ce e vara pentru mine depinde deeee... Va prindeti voi, stiu ca am audienta perspicare... Haha!

Si cica, am auzit ca vara asta o sa fie cea mai calduroasa din ultimii nu stiu cati ani. Sa fiu sincer, e deja EXTREM de cald...

Eu va tot zic voua, nu mai aruncati gunoaie pe strada, voi batman. I'auite acu', dita incalzirea globala pe capu' nostru...


```````````````````

Vara asta?

Vara asta'm sa ma'ndragostesc!

Vara trecuta...

Ploua peste inima...


```````````````````

Ii cantam din cand in cand "vara asta'm sa ma'ndragostesc" dar chiar nu credeam ca o s'o fac, in defavoarea ei. Mh.

```````````````````



E trist ca n'o sa'mi mai vad multi dintre prieteni in anul viitor. Si nici in vacanta nu prea cred ca o sa vad foarte des pe cineva...


As fi vrut sa nu se termine a 9a, imi place bobocia. Defapt as fi vrut ca toata clasa a noua sa fi fost diferita...

Eh, eh, stai, bag in marsalier, iar devin sentimental. Si pana la urma, daca sunt azi cum sunt, si sunt multumit cum sunt, sunt asta pentru ca am trait ce am trait. Asa ca.


```````````````````````




La multi ani bai baieti! Va stiti voi.

Liceul

Definitia liceului: scoala de cultura generala, in care sunt admisi absolventi ai scolilor generale si unde se predau cunostintele necesare continuarii studiilor in invatamantul superior sau diverse specialitati pentru pregatirea cadrelor medii.

Ce inseamna liceul cu adevarat pentru noi? Un loc, o institutie indispensabila. Nici nu imi pot imagina viata fara beneficiile acordate de liceu.

Fara 26 de colege intr'o clasa cu 30 de elevi? Fara jucatori inraiti de WoW cu care sa ma cert? Fara amicii de pahar si de suferinta de orice tip? Fara tinte si subiecte pentru glumele inocente pe care mi le debiteaza mintea?

Fara grija ca mi'o iau rau de la atatea absente? Fara profii hapciupalitici carora le pica cateodata pe tine si te hapciupalicesc? Fara plictiseala anosta din unele ore?

Eh, hai sa zicem ca de acelea ma pot ( si odata cu mine toata multimea cu elemente elevi) lipsi... dar nu poti avea parte numai de lucruri bune, nu? Trebuie sa existe ceva sa contrabalanseze ( legea compensarii - o lege universala a destinului pe care eu o iau mereu in considerare )


Liceul este un univers propriu, un loc unde ti se poate intampla ABSOLUT orice. Si aici da, ma refer la chestii de orice natura: poti muri, poti fi batut, jefuit, te poti certa, te poti indragosti, te poti ****, te poti distra etc.


Devine anost postu', nu'i asa?


Oricum, liceul ia o pauza in urmatoarele trei luni... Nu vreau, dar poate are nevoie de o pauza


In orice caz, in liceu, in 9 luni de zile, eu:
1) Am crescut... destul de mult
2) M'am prostit... destul de mult
3) Am experimentat vicii naspa... destul de multe ori
4) M'am lasat de vicii mai naspa... se stie
5) Mi'am facut o groaza de prieteni
7) M'am indragostit
8) Am fost dezamagit ( de cateva ori)
9) Doar nu credeai ca nu o sa le zic si pe ultimele doua...
10) Acu' iti zic eu ca am ratat numaru' 6) si tu te uiti sa vezi daca e asa
11) Vezi ca asa e si probabil ca ai un zambet pe fata, ori esti iritat de toata prostia asta
12) Eh o las aici... to be continued, ca acu' sunt obosit...

Etape...

Acesta e ca un fel de jurnal sau ceva, am vrut sa pun "pe hartie" modul in care au evoluat lucrurile din punctul meu de vedere...

Prima etapa

Aia nasoala... Cand i'am dat de inteles ca'mi place de ea, am fost lovit de o timiditate sfasietoare... Timiditatea asta m'a ranit foarte mult, pt ca nu mai avusesem de aface cu ea inainte la nicio fata, si nu stiam cum sa o interpretez... Poate ca o simpatie, la acel moment, exista si din partea ei... Dar eu nestiind'o, n'aveam cum sa'mi dau seama... Dar am apucat sa o cunosc mai bine si sa ma cunoasca mai bine, asa am dat in etapa minora..

Prima etapa minora ( de durata foarte scurta)

Practic puntea de la prima etapa la a doua, in aceasta etapa, timiditatea incepea sa se risipeasca, noi cunoscunda'ne mai bine, dar odata cu timiditatea in scadere crestea ceea ce simteam eu pentru ea, si din nou, nestiind'o pe ea, am lasat sa iasa la iveala ce simt.
Nu am inteles nici azi DE CE, dar acest faptul ca eram sincer cu ceea ce am simtit a racit foarte mult... ea nu aprecia DELOC ceea ce simt... um... asta e etapa a doua majora

A doua etapa


Etapa de foaaarte lunga durata. Practic in aceasta etapa am avut de'a'face cu o raceala ucigatoare.... Nepasarea pe care mi'o arata era... Doamne! Si nu stiam cum sa interpretez... Mai ales ca in zile aleatorii nepasarea nu mai era si apoi revenea brusc, nu intelegeam de ce... ( ca la balul bobocilor, unde am intrat in sala tinandu'ne de mana, si am iesit... ce face bautura din om... iar eu nu am baut nimic la bal, haha!)
Eu continui sa fiu cat pot de sincer si continui sa incerc sa o fac sa inteleaga pe deplin ceea ce eu... dar ea stia prea bine...

Iesirea din etapa asta a avut loc atunci cand eu am produs o ruptura brusca si totala, cauzata de un mic cadouas pierdut de ea din nepasare... Nu ca ar fi avut mare valoare, dar avea foarte multa importanta... Ea tot nu aprecia nimic din ce ii dadeam...

A doua etapa minora

O etapa in care cum am zis mai sus, m'am rupt total. Din toate punctele de vedere. M'am rupt si de ea, dar si pe mine m'am rupt emotional. Prea sensibil...
Aici ea a facut cateva "crize" ( sa le zic asa, desi au fost mai mult cateva actiuni individuale cu insemnatate, gen, o loveste pe colega cu care m'am chicotit toata ora de bio, in timp ce mergem spre clasa) de gelozie.

A treia etapa minora

O etapa in care se intampla o serie de evenimente:
1) Gasesc alinare la alta fata ( alinare pt care o sa'i fiu mereu recunoscator, chiar daca nu am fost domnu' galant care as fi vrut sa fiu cu ea... )
2) Ruperea se cam.... nu prea mai era rupere... Intre timp se reface prietenia, dar alinarea gasita in alta fata opreste lucrurile cam p'acolo, unde le si tine o perioada.
Dar de ce se refac legaturile? Pai, ea isi ras"cumpara" greseala/cadoul, o modalitate de a spune ( ea stie la ce ma refer) si probabil ca invata sa aprecieze mai mult ceea ce am dat dovada ca simt pentru ea, mai ales ca atunci nu ii dadeam dovada de nimic...

A patra etapa minora

Ma despart de fata de alinare. Incerc sa refac legaturile cu ea pe deplin, ea le refuza...

"Nu Dragos, nu as fi vrut si nici nu o sa vreau vreodata sa fiu cu tine"

Cuvintele alea sunt prea intiparite in mintea mea. Le zisese dupa ce cu ceva zile in urma imi promisese ca nu o sa mai fie la fel de rece cu mine.

Probabil ca azi nu le'ar recunoaste (vorbele de mai sus), dar da, din gura ei au iesit... Heheh...

Sa zicem ca aici s'a declansat a doua mare "schisma"....

A treia etapa majora

Am incercat CONSTANT sa o uit. Imi dirijam orice gand de la ea, ii evitam orice contact TOTAL. Desigur, pana acu' ea probabil ca realizaze ca nu'mi facuse bine catusi de putin in cele 5 luni ( pana la finalul etapei aproape 7 luni) de cand ne stim, si incearca cu ochisorii aia ai ei sa ma traga aproape de ea...

Eu, mai confuz ca niciodata... Desi o cunosteam destul de bine deja, si in mintea mea descifrasem multe din motivele ei si consecintele faptelor ei, tot nu imi dadeam seama CE VREA, DE CE MA ARUNCA LA GUNOI SI DUPA SCOTOCESTE DUPA MINE?

Pe undeva pe aici, o sarut intr'o noapte fara voia ei... Desigur, are o personalitate atat de puternica, incat, chiar daca a tresarit, m'a muscat de buze cand ele s'au atins cu ale ei, imediat ce si'a dat seama ce face, s'a crizat si a inceput sa planga...


Dupa, mai multa raceala... Dupa un timp mai indelungat, au intervinit mai multe... Sau ca sa zic mai bine, au intervenit "mai multi".
Si pentru mine au intevenit "mai multe".
Am cunoscut o noua "perfectiune". Ea probabil ca mi'a citit bloggu' dar nu si'a dat seama ce despre ea e vorba... Sau daca se gandeste daca despre ea e vorba, zice ca n'are cum... Si totusi, parca preaaaa.... Eh.


Aici ea a ajuns sa'mi vada si cealalta fata, cea a indiferentei. M'am jucat un pic cu ea, am testat'o. Am ajuns sa'i cunosc slabiciunile.


Etapa curenta

Etapa curenta... nu stiu ce sa zic, probabil ca inca mai experimentez.
Cu timpu', pana la acest moment, a ajuns sa aprecieze mai mult, si sa'mi imparta sentimentele.

Dar tot sunt confuz, probabil ca asta si vrea.

Inca mai am de lucru, mai am pana sa o invat sa... eh... Si mai e si faza cu: "ma vad vecinii..."

Hello!


Ma rog...



Intre timp, i'am cunoscut o parte din familie ( pe mama ei, femeie foarte de treaba, pe fratele ei, flacau in toata firea, pe tatal ei l'am vazut o data cand a luat'o din Ice cu masina - si le multumesc, pe aceasta cale, pt ca au grija de ea si pt ca o iubesc... din ce imi povesteste ea, chiar daca ea nu'si da mereu seama ei fac mereu ce'i mai bine pt ea, si pt asta au tot respectu' si dragostea mea) si am incercat constant, chiar si cand vroiam sa ma rup total de ea, sa o invat, sa o modelez si sa o dascalicesc, sa o fac sa nu mai fie asa rigida, cel putin cu mine.





Si totusi, simt ca mai am foooooaaaaarte mult pana acolo unde vreau sa ajung...
Nu vreau sa o schimb, vreau doar s'o deschid fata de mine ( aolooo, cand imi aduc aminte de "sunt vecinii la scara", imi vine sa... Doamne!).

Si lupta asta constanta ma epuizeaza extraordinar de tare. Si nu stiu cata energie mai am, si cata vointa...


Energie si vointa, pai sunt razboinc al luminii, fac rost de ele, dar ele se pierd odata cu notiunea "se merita?"





Te rog, arata'mi ca se merita, fato... Te rog!