Post inutil

Iata'ma... din nou...

Scriu aici, parca cu chef, ca n'am mai scris de foarte mult timp, da' practic fara nici un chef.

Ca de obicei, am castile pompate cu Kings of Leon. Acu' ascult "Arizona"...

Interesant, nu?


Nu prea...


De ce scriu? Intrebare retorica. Voi nu puteti raspunde la ea, eu nici atat.

Da' scriu... Poate, poate, m'o citi cineva si m'o intelege catusi de putin...







Mare schimbare... nu am nimic amoros despre care sa scriu. Nu sufar din dragoste, sau, mai bine zis, nu MAI sufar din dragoste.
Citesc posturile trecute si realizez ca am realizat cat de putin imi pasa acu', fata de cat imi pasa inainte. Ce importante mi se pareau treburile alea inainte!

Acu', multumita lui Dumnezeu, am trecut peste. Si sper ca spre mai bine.


Am presimtirea ca o sa fie lung postu'...








Si iata, incepe un nou an scolar... Demult. Deja a trecut o luna si jumatate... Dar ce sa'i faci?
A trecut mai bine de un an decat m'am imbarcat in aceasta aventura, epopee numita "liceu". Si imi place in continuare povestea ce'o traiesc. Doar e a mea!
Si daca'i a mea, ce?

Si un an a trecut, dar eu am imbatranit 10.
Multe am invatat, mult m'am schimbat.
Per ansamblu, sunt acelasi. Per bucati, mnah...

An nou, lume noua. Noutatea cea mai mare: nu eu ( si implicit generatia mea) sunt noutatea.
Altii sunt noutatea, iara eu sunt cel curios.

Parca imi placea mai mult sa fiu noutatea...


Clasele a 9a... De treaba, majoritar.
E frumos sa vezi cum evolueaza, ca sunt ba un pui de cocalar, ba de emokid, ba de panarame, si se omogenizeaza sub acoperisul liceului, trag seva din spiritu' ei si se schimba usor, usor, ramanand aceiasi in esenta.
Vad la ei si inteleg ce mi s'a intamplat si mie.

Sper sa nu vad la ei ce m'a schimbat pe mine cel mai multa, m'ar intrista destul de tare.


Aveam mai multe idei cand m'am apucat sa scriu, postu' o sa fie mai scurt ca le'am pierdut.





Au avut si ei, dragalsii, balu' bobocilor ieri. Si cica le'a placut.

Ma bucur pentru ei, sincer. E unu' dintre momentele de cotitura in viata de tanar.
Pentru mine n'a fost o seara tocmai minunata aceea ( stim noi de ce ), dar meh...
Imi pare rau ca nu mi'am facut aparitia la balu' lor, desi as fi avut o mie de motive si de pretexte.







Ah si vorbind de liceu... Realizezi cum cineva, o singura persoana, din toata multimea si unitatea ce alcatuiesc universul unei entitati colective poate sa pateze aceasta entitate, sa te faca sa o urasti...

De ce, Neolea, de ce?



Colege mele trebuiau sa presteze un dans la bal ( stiu, vai tu Rozi), si nu au mai putut din cauza ca, pur si simplu, cineva, sus-pus, n'a vrut.

De ce, Neolea, de ce?


Si... asa... care'i smenu? Ete nah... mare branza!
Da', e pacat, ca au muncit si au pus suflet, si nu iti faci nevoile pe sufletu' altora. Dar, ma rog, daca se permite.




Nah, ca a fost si mai scurt da' si mai lung decat ma asteptam...

Poate o sa scriu mai mult, daca ai citit pana aici, nu stiu ce te'a facut sa o tii. Probabil ca este unu' dintre cele mai abstracte, fara sens si scop chestii pe care le'am scris vreodata... Ok, prostiile de la spatele caietelor si mai fara sens si scop dar...