Fata perfecta si de ce nu vreau

Fata Perfecta

Stiti... m'am gandit la portretul ei aseara, cand eram in pat, singurel, ascultand muzica... Si m'am gandit ca...


Desigur, fata/femeia perfecta nu exista ca un stereotip. Orice baiat ai intreba... pai sa zicem ca te'ai alege cu o adunatura de descrieri care pe tine ca fata n'ar face altceva decat sa te nauceasca.
Dar, ce inseamna fata perfecta?
Pai, pentru mine ea e blonda si cu ochi albastrii. Nu ma topesc dupa blondinele cu ochi albastrii, nu sunt un adept al acestui stereotip, nu sunt adept al niciunui stereotip, doar ca se intampla ca fata perfecta de acum sa fie blonda si cu ochi albastrii. Inainte era satena deschis cu ochii verzi.
O mutrisoara draguta, care exprima gingasie cand e fericita, cand e trista, cand rade, cand plange. Un nas care pe fata altcuiva... dar pe fata ei este perfect. Ochii, pe langa faptul ca sunt albastrii, au o adancime oceanica.
Buzele... gura... dulci... Nu, nu le'am gustat, si sincer nici nu as vrea ( ajungem si la asta ), dar daca te uiti la ele cand se misca, asta e primu' cuvant care iti vine in cap. Cel putin asta a fost primu' cuvant care mi'a venit mie in gand.

De ce nu...

...........................


Ah, m'am intors, mi'am luat o ciocolatica... Si, ah da.
De ce nu vreau... Si ce sa fie de inteles prin nu a vrea. Simplu.


V'ati indragostit vreodata? Dar nu la prima vedere? Ca si cum, stii aceea persoana de ceva vreme, dar nu ai avut niciodata timp sau motiv sa te uiti mai atent la ea, la ce culoare are in ochi si ce vorbe ii ies pe gura? Si dupa, parca printr'o prostie proasta nu iti poti lua gandul de la aceea persoana?
Eh, da, as putea continua. Poate ca repet o poveste ce multi deja o stiu si au trait'o. Si eu am trait'o. Si de aceea nu vreau. Dar ce nu vreau? Sa ma indragostesc din nou.
Deja o dau in chestii mult prea personale pentru primul blog, nu? Eh, intotdeauna am considerat ca ma deschid prea repede ( nu ca nu as face'o).
Parca e un film extraordinar de prost pe care il revezi de nu stiu cate ori. Sau un film horror in care stii ce se intampla dar oricum te sperii de ti se suge roseala din obraji de fiecare data cand il vezi.

Si atunci, da.



Cat de greu este sa te juri ca nu mai vedea frumusete in nicio fata pana nu te va adora asa cum esti tu capabil sa o faci, si la doua zile sa te izbeasca napasta cu care tu incerci sa te bati si sa o negi? Destul de... Dar, eh, asa te convingi sa iti deschizi sufletu' si iata unde ajungi.

Sper ca o sa iasa ceva din blogu' asta...