Meh.

Este o stare de extaz venita dupa o zi reusita...
Reusita din mai multe motive:
1) am luat 10 la logica si la geografie!
2) am reusit sa petrec quality time cu ea.

Ma rog, din experienta, nu pun baza in ce a spus, in ce clarificari si lamuriri mi'a dat, si nu ma bucur extrem de tare, pentru ca de obicei stiu ca dupa ce ma bucur in urma a ceva legat de fiinta pe care o iubesc, o sa raman cumva cu buza umflata, asa ca...

Sunt obosit, am mancat KFC, n'am mai oprit sa'mi iau o bere... doua... in drum spre casa dupa ce am asteptat'o 2 ore pe un drum pe care nu a venit.

Emotristut, stiu.


Si totusi... m'am simtit bine.
Si inca un totusi... Urasc faptul ca EA este singura persoana care ma stie EXACT asa cum sunt, urasc ca ii spun ei totul, toate povestioarele mele din viata mea amarata.
Urasc ca ea e singura care vede prin iluzie total ( mai am o colega care vede partial prin iluzie, e fata desteapta, dar nu stie destule despre mine inca ca sa se prinda de unele chestii; da, de tine vorbesc An... c...a.)

Tot ce scriu aici, in blog, e adevarat. Dar ce scriu in blog nu e tot. Ce scriu in blog, este majoritar, o metafora, un punct de a vedea ceea ce vad eu in momentul in care il vad in mood'ul in care sunt. Transpusa mai departe, dar nu stiu cum sa explic...

Sunt o persoana care pare foarte superficiala, nu vreau sa ma laud ( desi recunosc ca modestia nu e o calitate de a mea), dar gandesc destul de mult... Si cand spun destul de mult, incerc sa fiu modest si sa nu zic ca gandesc mult... foarte mult... ( modestia - acu' e pe apa sambetei... duminicii chiar!)

D'aia imi place mie istoria. De orice tip. Imi da subiect de gandit. Din istorie invat din greselile altora, le judec, fac o analiza psociologica ( da, fac mereu analize d'astea si ma pun mereu in locul altor persoane ca sa imi dau seama ce gandesc, revin mai incolo la idee), vad ce s'a gresit, apoi cuget daca greseala merita facuta sau nu.


Nu toate greselile sunt rele, sau mai bine zis nu toate greselile sunt greseli de care trebuie sa fugi. Cel putin asa consider... Nu vreau sa fiu perfect, vreau sa fiu cat de generos, de saritor, de prietenos si de darnic pot sa fiu.


Si revenind la idee... E o mare chestie sa iti intre in reflex sa te pui in locul altuia.
Spre exemplu, daca eu vorbesc cu cineva, ma pun in locul lui. Practic imi ascult vorbele din punctul lui de vedere, sau mai bine zis gandurile. Daca vorbesc cu tine s'ar putea sa nu raspund imediat, asta pentru ca ma gandesc la ce sa spun, mai bine zis, ma pun in locu' tau, imi imaginez ce as zice si apoi as judeca ce am zis din punctul tau de vedere.
Daca faci asta destul de des, o vei face din ce in ce mai repede, iar daca vrei sa ai o discutie reusita cu cineva, sau cel putin sa iasa lucrurile din discutie asa cum ai vrut tu, pai o sa'ti iasa.

Nu mereu... Trebuie sa si stii cat de cat persoana cu care vorbesti. Sau macar sa fii constient de raportul tau cu el.



Eh, stai ca m'a luat valu' rau... In orice caz, vine vara. Mingea e atat in mainile mele cat si in mainile ei.
Eu sunt mana de sus... eu incerc sa ma tin ancorat. Dar puterea adevarata in mainile ei este. Daca doreste, arunca mingea mai incolo. N'are decat, ar pierde la fel de mult ca mine, si o stie. Plus ca vara este mana cereasca pentru mine... Vara inseamna posibilitatea de a sta la distanta. Dar daca vrea, vara poate insemna, um... ceva frumos.




In orice caz, sa'i spui mamei tale ca imi pare rau ca te'am tinut, sper ca nu ti s'a racit mancarea... Eh. Sarut'mana!








"Meh..."
"Meh sucks"