Limite.

Scrisesem eu un post maricel, care era inca neterminat, cand deodata, realizez ca ma plang ca o fata si mi se scurge barbatia prin fosele nazale ( da, imi curgea si nasu', probabil d'aia am avut impresia asta ).

Am sters postu', am tras tare pe gura ( mi'am luat barbatia inapoi ) si am oftat ( am dat afara estrogenul ).


Acum, ma simt mai bine, ah! voinicul de mine.
Am facut si'o rima! Acu' sa continui scrierea'mi deprima!


Inca una!

Si ma rog, cum stateam eu, cugetand, realizasi ca nu'i nimic, nicio nasocire, al meu gand, se facu pitic, pitic.

Inca doua!

Da... Azi a fost o zi frumoasa, cel putin pentru mine. Am luat doua note mari ( haters gonna hate, haha...), am avut o discutie nu tocmai frumoasa, dar in orice caz, o discutie care a clarificat cate ceva. A fost mai bine decat am crezut, adica, cel putin, lucrurile care s'au clarificat au devenit mult mai luminoase, desi, ma gandeam ca o sa fie invers.

E ciudat cum, cele mai sensibile chestii, cel mai des, sunt rezolvate in discutii tensionate. De ce? Noi oamenii... nt, nt!

Nu e mai simplu sa se discute calm, SINCER si DIRECT, fara ocolisuri, si fara tras de limba?


Buna draga!
Buna!
Azi, vreau sa discutam problema copilului.
Ah, da! Chiar vroiam sa vorbim despre asta!
Ma duc sa aduc ceaiul!
Nu te deranja! L'am facut eu.
Bun, cu ce incepi?
Pai, draga, ma intrebam, de ce nu vrei copil?
Pai... nu'mi plac copiii...
Dar de ce, iubito?
Nu'mi plac! Sunt mucosi.
Da, dar...
Plus, ca daca raman insacrinata, o sa ma ingras! Si dupa, o sa ma deformez! N'o sa ma mai placa Fernando!
Fernando?! Tipul care curata piscina?
Oops... Da...
Despre el, discutam maine, la o partida de sah!
Ok, scumpule.
Dar stii tu, iubito, ca daca faci copil, n'o sa te mai gandesti la asta, o sa'l iubesti. Asa's toate mamele, adica, majoritatea. Nu vor copilu' pana nu'l au in brate.
Da... da' stiu ca n'ar fii asa daca copilul ar fi al tau.
De ce?!
Nu te mai iubesc!
Ah... imi pare rau.
Si mie...
Eh, mai vrei ceai?
Da, multumesc. Mai incolo, vreau sa merg in mall, ma poti duce?
Da, desigur, fosta-iubito. Um... planurile pentru noaptea asta, raman, totusi? Adica, deja am cumparat jucariile si latexu' siii...
Da, fost-iubitule, cum sa nu! Ar fi o pierdere.
Hahaha, de acord, mai ia niste ceai!




Cearta perfecta! Ma si vad purtand o discutie asemanatoare ( ca subiecte si teme si concluzii discutate, nu ca format ) in cativa ani....

Desigur, o cearta normala decurge asa.

Iubito! Vreau un copil!
Bravo, si eu un barbat adevarat!
CUM?? CUM ITI PERMITI!
DA! UNU' ASA CA FERNANDO!
CUM?? IL OMOR! IL STRANG DE GAT!
SI NU VREAU SA FAC COPIL CU TINE! TE URASC! *femeia arunca cu niste pungi de mall in barbat*
*barbatu' arunca cu "jucariile" in femeie* SI EU! DIVORTEZ!
BA NU, EU! DIVORTEZ.


Trist... stiu...




Bine, din fericire, am avut o discutie muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult mai aproape de prima decat de cea din urma. Nici concluziile n'au fost rele. Dar oricum.


De ce e viata complicata?
Ca sa ne testeze.
De ce sa ne testeze?
Sa vada daca suntem pregatiti sa devina si mai complicata...